Faceți căutări pe acest blog

joi, 25 aprilie 2013

COTITATEA DISPONIBILA SPECIALA A SOTULUI SUPRAVIETUITOR


Noul Cod civil a procedat la o adevărată repunere în drepturi a  soțului supraviețuitor. Prin reglementările sale, i-a conferit  nu numai statutul de moștenitor legal, dar i-a  asigurat chiar și o poziție privilegiată în rândul acestora.
Cu toate acestea, a menținut  prevederile vechiului Cod civil în privința organizării unei cotități  disponibile speciale a acelui soț supraviețuitor  care vine în concurs  la moștenire cu descendenți care nu sunt comuni cu defunctul.
Nu ne propunem în acest articol să descoperim care a fost motivația legiuitorului și care au fost considerentele pemtru care o astfel de prevedere legală  a fost păstrată și, după cum vom vedea, îmbunătățită. Argumentele pot fi multiple  și am convingerea că ele se situează în zona protecției  legale a  descendenților ca și  moștenitori rezervatari.
Prin urmare, conform  prevederilor  art. 1090 NCC, atunci când vine la moştenire în concurs cu alţi descendenţi decât cei comuni cu defunctul, soţul supravieţuitor nu poate primi liberalităţi neraportabile de la acesta decât în limita unui sfert din moştenire sau a părţii descendentului care a luat cel mai puţin. Pe cale de consecinţă, libertatea de a dispune a defunctului în favoarea soţului supravieţuitor, atunci când la moştenire vin şi alţi descendenţi decât cei rezultaţi din căsătoria sau din convieţuirea lor, respectiv descendenţi din altă căsătorie sau din afara căsătoriei defunctului, este limitată nu la cotitatea disponibilă ordinară ci la o cotitate disponibilă specială, al cărei minim este variabil (partea descendentului care a primit cel mai puţin) şi al cărei maxim este fix (un sfert de moştenire).
Aceeaşi soluţie se aplică şi atunci când liberalitatea nu este făcută direct, în forma unei donaţii sau a unui testament, ci se ajunge la o mărire a cotei de care poate beneficia soţul supravieţuitor prin dezmoştenirea directă a descendenţilor care fac parte din categoria protejată de lege.
Precizăm că prevederea legală se aplică atât în cazul în care la moştenire vin numai descendenţi care nu sunt comuni defunctului şi soţului supravieţuitor cât şi în cazul în care vocaţie succesorală au atât descendenţi comuni cât şi descendenţi necomuni celor doi soţi.
Astfel, dacă în concurs cu descendenţii rezultaţi din căsătorie, cotitatea disponibilă se calculează prin scăderea din întreaga masă succesorală a rezervei soţului supravieţuitor (1/2 din 1/4 = 1/8 ) cumulate cu rezerva descendenţilor (1/2 din 3/4 = 3/8), rezultând invariabil un disponibil de 1/2 din masa succesorală {[1- (1/8 + 3/8)]= 1/2}, cotitatea disponibilă specială este evident redusă la cel puţin jumătate din valoarea cotităţii disponibile ordinare. Iar dreptul de a beneficia de liberalităţi din partea defunctului se reduce, pentru soţul supravieţuitor, numai la limita cotităţii disponibile speciale. Diferenţa este atribuită, dacă defunctul nu a dispus altfel, descendenţilor.
Etapele care se parcurg pentru aplicarea prevederilor art. 1090 NCC sunt următoarele:
- Pasul 1: Se stabileşte rezerva soţului supravieţuitor (1/2 din 1/4 = 1/8);
- Pasul 2: Se stabileşte rezerva descendenţilor (1/2 din 3/4 = 3/8);
- Pasul 3: Se cumulează cele două rezerve (1/8 + 3/8 = 4/8=1/2);
- Pasul 4: Se află cotitatea disponibilă ordinară, scăzându-se din întreaga masă succesorală  rezervele cumulate: 1/1-1/2=1/2;
- Pasul 5: Se determină cotitatea disponibilă specială care poate fi egală cu partea copilului care a luat cel mai puţin sau poate fi de maxim 1/4, aceasta urmând a fi atribuită soţului supravieţuitor împreună cu rezerva care i se cuvine;
Acest moment al soluţionării reprezintă cheia întregului mod de atribuire a moştenirii în astfel de situaţii. Ne vom explica în cele ce urmează. Există două variante de lucru. După prima variantă, se poate determina cotitatea disponibilă specială prin raportarea cotei la întreaga masă succesorală, ceea ce înseamnă că din cotitatea disponibilă ordinară se scade fie cota de 1/4 fie cota copilului care a luat cel mai puţin. După a doua variantă, se poate determina cotitatea disponibilă specială prin raportare la cotitatea disponibilă ordinară (adică la 1/2), astfel încât aceasta se înmulţeşte cu 1/4 sau cu cota copilului care a luat cel mai puţin. Exemplele pe care le vom da ne vor edifica pe deplin. În plus, odată cu aceasta vom explica şi vom argumenta care este punctul de vedere spre care ne îndreptăm şi pe care îl considerăm a fi în deplină concordanţă atât cu prevederile legale cât şi cu voinţa defunctului care a dispus prin liberalităţi în favoarea soţului său.
- Pasul 6: Se scade din cotitatea disponibilă ordinară cotitatea disponibilă specială şi se află partea rămasă care, dacă nu face obiectul unei prevederi testamentare din partea defunctului, se atribuie descendenţilor împreună cu rezerva care li se cuvine.
Exemplul nr. 1 – cazul în care soţul supravieţuitor vine în concurs cu un singur descendent
Defunctul a lăsat un testament prin care o instituie legatar universal pe soţia sa (A), care vine la moştenire în concurs cu un  copil din altă căsătorie a defunctului (B). Evident, descendentul cere reducerea testamentului în limita cotităţii disponibile. Aceasta se va calcula conform prevederilor art. 1090 NCC, astfel:
- Pasul 1: Se stabileşte rezerva soţului supravieţuitor ( 1/2  x 1/4 = 1/8 );
- Pasul 2: Se stabileşte rezerva descendentului (1/2 x 3/4 = 3/8);
- Pasul 3: Se cumulează cele două rezerve (1/8 + 3/8 = 4/8=1/2);
- Pasul 4: Se află cotitatea disponibilă ordinară, scăzându-se din întreaga masă succesorală  rezervele cumulate: 1/1-1/2=1/2;
- Pasul 5: Se determină cotitatea disponibilă specială, care poate fi egală cu partea copilului care a luat cel mai puţin sau poate fi de maxim 1/4, aceasta urmând a fi atribuită soţului supravieţuitor împreună cu rezerva care i se cuvine. Întrucât partea copilului este de 3/8 (mai mare decât 1/4) înseamnă că avem o cotitate disponibilă specială de 1/4.
Varianta (a): Raportându-ne la întreaga masă succesorală aceasta va rămâne de 1/4 , urmând a fi scăzută ca atare  la pasul următor din cotitatea disponibilă ordinară,  ceea ce înseamnă că soţul supravieţuitor va primi rezerva de 1/8 + 1/4 = 3/8.
Varianta (b): Raportându-ne la cotitatea disponibilă ordinară, adică la 1/2, înseamnă că vom calcula astfel: 1/4 (cotitatea disponibilă specială ) x 1/2 (adică partea rămasă după scăderea rezervelor, respectiv cotitatea disponibilă ordinară) = 1/8. Aceasta înseamnă că ceea ce se va scădea la pasul următor din cotitatea disponibilă ordinară va fi o cotă de 1/8, iar soţul va primi rezerva sa de 1/8 +1/8 (cotitatea disponibilă specială) = 2/8=1/4.
Analizând cele două variante de lucru observăm că în cazul primei soţul supravieţuitor primeşte o cotă egală cu 3/8, iar în cazul celei de a doua variante primeşte o cotă egală cu 2/8, deci mai mică, şi respectiv egală cu partea pe care ar fi primit-o oricum ca şi moştenitor legal în lipsa testamentului.
Pasul 6: Se scade din cotitatea disponibilă ordinară cotitatea disponibilă specială şi se află partea rămasă care, dacă nu face obiectul unei prevederi testamentare din partea defunctului, se atribuie descendenţilor împreună cu rezerva care li se cuvine. Astfel, în funcţie de variantele discutate vom avea următoarele rezultate:
Varianta (a): 1/2 ( cotitatea disponibilă ordinară ) – 1/4 (cotitatea disponibilă specială) = 1/4, parte care se va atribui descendentului împreună cu rezerva sa de 3/8 ceea ce va însemna o cotă totală de 1/4+3/8=5/8.
Varianta (b): 1/2 (cotitatea disponibilă ordinară) – 1/8 (cotitatea disponibilă specială) = 3/8, parte care se va atribui descendentului împreună cu rezerva sa de 3/8 ceea ce va însemna o cota totală de 6/8.
Rezultatul final al calculelor:
Varianta (a):
Soţul supravieţuitor 1/8(rezerva)+1/4(cotitatea disponibilă specială)=3/8
Descendentul: 3/8 ( rezerva)+2/8(diferenţa între CDO şi CDS)=5/8[1]
Varianta (b):
Soţul supravieţuitor 1/8(rezerva)+1/8(cotitatea disponibilă specială)=2/8
Descendentul: 3/8 (rezerva)+3/8(diferenţa între CDO şi CDS)=6/8
Observăm, aşa cum am mai spus, că potrivit primei variante de lucru partea atribuită soţului supravieţuitor este mai mare, ceea ce înseamnă că se respectă atât legea, care nu permite atribuirea integrală a întregii cotităţi disponibile ordinare, cât şi voinţa defunctului care a voit să-l gratifice pe cel care i-a fost soţ, chiar în detrimentul parţial al descendentului. Să nu uităm că orice liberalitate adresată altei persoane în afara soţului supravieţuitor ar fi putut cuprinde întreaga cotitate disponibilă, adică 1/2. Ori, din această cotitate disponibilă soţul supravieţuitor primeşte numai jumătate, adică 1/4 din întreaga masă succesorală, iar ca şi cotă totală de moştenire numai cu 1/8 mai mult decât ar fi primit în absenţa testamentului. După cea de a doua variantă, soţul supravieţuitor primeşte exact ceea ce ar fi primit ca şi moştenitor legal, ceea ce face ca testamentul să fie practic ineficient iar voinţa defunctului complet ignorată.
Ca şi concluzie, socotim că prima variantă de lucru este cu mult mai echitabilă, mulţumind în egală măsură atât legea cât şi voinţa defunctului.
Exemplul nr. 2 - cazul în care soţul supravieţuitor vine în concurs cu doi descendenţi
Defunctul a lăsat un testament prin care o instituie legatar universal pe soţia sa (A), care vine la moştenire în concurs cu doi copii din altă căsătorie a defunctului (B şi C). Evident, descendenţii cer reducerea testamentului în limita cotităţii disponibile. Aceasta se va calcula conform prevederilor art. 1090 NCC, astfel:
- Pasul 1: soţia primeşte rezerva la care are dreptul, respectiv 1/8;
- Pasul 2: descendenţii primesc împreună rezerva de 3/8 (deci 3/16 pentru fiecare copil);
- Pasul 3: se stabileşte cotitatea disponibilă ordinară care este, constant, 1/2 din moştenire;
- Pasul 4: Se determină cotitatea disponibilă specială în raport de partea copilului care a luat mai puţin, cota de 3/16 fiind mai mică decât un sfert din moştenire;
Varianta (a): Raportându-ne la întreaga masă succesorală aceasta va rămâne de 3/16,urmând a fi scăzută ca atare la pasul următor din cotitatea disponibilă ordinară, ceea ce înseamnă că soţul supravieţuitor va primi rezerva de 1/8 + 3/16 (cotitatea disponibilă specială) = 2/16+3/16=5/16.
Varianta (b): Raportându-ne la cotitatea disponibilă ordinară, adică la 1/2, înseamnă că vom calcula astfel: 3/16(cotitatea disponibilă specială ) x 1/2 (adică partea rămasă după scăderea rezervelor, respectiv cotitatea disponibilă ordinară) = 3/32. Aceasta înseamnă că ceea ce se va scădea la pasul următor din cotitatea disponibilă ordinară va fi o cotă de 3/32, iar soţul va primi rezerva sa de 1/8 +3/32 (cotitatea disponibilă specială) = 4/32+3/32=7/32.
Analizând cele două variante de lucru observăm că, în cazul primei, soţul supravieţuitor primeşte o cotă egală cu 5/16 (=10/32) iar în cazul celei de a doua variante primeşte o cotă egală cu 7/32, deci mai mică. Mai mult decât atât, cota pe care o primeşte după cea de-a doua variantă de calcul este chiar mai mică decât cota pe care ar fi primit-o ca şi moştenitor legal,  în lipsa testamentului (cota legală este de 1/4=8/32, deci mai mare decât 7/32 pe care o primeşte în acest caz).
Pasul 6: Se scade din cotitatea disponibilă ordinară cotitatea disponibilă specială şi se află partea rămasă care, dacă nu face obiectul unei prevederi testamentare din partea defunctului, se atribuie descendenţilor împreună cu rezerva care li se cuvine. Astfel, în funcţie de variantele discutate vom avea următoarele rezultate:
Varianta (a): 1/2 (cotitatea disponibilă ordinară) – 3/16 (cotitatea disponibilă specială) = 5/16 parte care se va atribui descendenţilor împreună cu rezerva lor  de 3/8 ceea ce va însemna o cotă totală de 3/8 (=6/16)+5/16=11/16 pentru ambii descendenţi.
Varianta (b): 1/2 (cotitatea disponibilă ordinară) – 3/32 (cotitatea disponibilă specială) = 13/32, parte care se va atribui descendenţilor împreună cu rezerva lor  de 3/8 ceea ce va însemna o cotă totală de 3/8 (=12/32)+13/32=25/32 pentru ambii descendenţi.
Rezultatul final al calculelor:
Varianta (a):
Soţul supravieţuitor:1/8 (rezerva)+3/16 (cotitatea disponibilă specială)=2/16+3/16=5/16 (=10/32).
 Descendenţii: 3/8 (rezerva)+5/16 (diferenţa între CDO şi CDS)=6/16+5/16=11/16 pentru ambii copii, rezultând o cotă de 11/32 pentru fiecare descendent.
Varianta (b):
Soţul supravieţuitor: 1/8 (rezerva)+3/32 (cotitatea disponibilă specială)=4/32+3/32=7/32 (=14/64).
Descendenţii: 3/8 (rezerva)+13/32 (diferenţa între CDO şi CDS)=12/32+13/32=25/32 pentru ambii copii, reprezentând o cotă de 25/64 pentru fiecare descendent.
Observăm că, în cazul în care utilizăm prima variantă, cota soţului supravieţuitor este sensibil mai mare decât partea pe care ar fi primit-o ca şi moştenitor legal (10/32 faţă de 8/32 cât reprezintă sfertul primit în baza legii), în timp ce folosirea celei de a doua variante determină atribuirea către soţul supravieţuitor a unei cote mai mici decât cota sa legală, pe care ar putea-o primi în lipsa testamentului (14/64 faţă de 16/64 cât ar reprezenta un sfert din moştenire ca şi succesor legal). Ajungem, cred eu, la o situaţie nefirească în care legea, care a dorit să protejeze pe descendenţii din altă căsătorie de intervenţiile „sugestive” ale soţului supravieţuitor, se transformă într-un mijloc de sancţiune – uneori nemeritată – pentru acesta. În plus, nu cred că este moral să transformăm instrumentul prin care defunctul a dorit să-şi manifeste preţuirea pentru consortul său rămas în viaţă într-un instrument de sancţiune a acestuia. Atribuindu-i o cotă mai mică decât cea pe care ar fi putut să o culeagă ca şi moştenitor legal prezumăm, practic, faptul că defunctul a fost influenţat de soţul supravieţuitor pentru a-l institui ca şi legatar al său, ceea ce înseamnă că prezumăm existenţa unor vicii de consimţământ, iar acest lucru este egal cu a prezuma reaua credinţă.
În concluzie, consider că este preferabilă adoptarea primei variante de lucru, cea în care cotitatea disponibilă specială se determină prin raportare la întreaga masă succesorală, fiind deci de 1/4 atunci când există un singur descendent sau egală cu partea copilului care a luat cel mai puţin atunci când sunt 2 sau mai mulţi descendenţi. Aceasta se va atribui soţului supravieţuitor împreună cu rezerva sa stabilă de 1/8. Prin urmare, din cotitatea disponibilă ordinară se va scădea una dintre aceste cote, după caz, iar diferenţa se va atribui descendenţilor care o vor cumula la rezerva lor comună de 3/8, împărţind apoi între ei cota  totală ce le-a fost atribuită.



[1] CDO = cotitatea disponibila ordinară. CDS = cotitatea disponibila specială.

________________________________________

DANIELA  NEGRILA
Notar public coordonator
Birou Notarial CONCORDIA

____________________________________



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu